“De nouă luni particip la ședintele de terapie oferite de Psih. Petruț Dociu și pot spune că experiența a fost una extrem de plăcută. Deși inițial aveam o reticență în a apela la servicii de terapie, de la primele ședințe Petruț mi-a oferit un spațiu sigur și prietenos în care să mă exprim. Abilitățile sale de ascultare, empatie și inteligență m-au ajutat să învățat atât cum să îmi înțeleg emoțiile și trăirile, cât și cum să le gestionez pe termen lung, rezultatele fiind vizibile cu fiecare ședință. Din experiența avută, recomand cu încredere colaborarea cu Petruț persoanelor în căutare de un terapeut deschis și înțelegător.”

“Petruț e primul psiholog la care am apelat pentru terapie individuală, în urmă participării într-un grup de terapie organizat de el și o colegă de-a lui. Aici mi-a dat dovadă de profesionalism și dedicație, două trăsături esențiale pentru un psiholog, trebuind să îți inspire încredere și să îți permită să te deschizi astfel încât să poți rezolva problemele ce te frământă. Știe să creeze un mediu confortabil în care să reușești să te deschizi și să îți împărtășești gândurile. După doar două ședințe individuale cu el, mă declar foarte mulțumită și îl recomand tuturor care vor să ceară ajutor și le este greu crezând că o să fie judecați.”

“În ultimul an, ședințele de terapie cu Petruț m-au ajutat foarte mult datorită empatiei și cunoștințelor de care a dat dovadă. Atmosfera a fost de la început una relaxată și confortabilă și am putut să-mi exprim gândurile într-un spațiu în care m-am simțit ascultată și în siguranță. În urmă ședințelor susținute, pot spune că am progresat foarte mult datorită sfaturilor primite. Sunt recunoscătoare pentru ajutorul lui Petruț pentru că a știut cum să gestioneze subiecte sensibile chiar și în situații dificile.”

“Vladi a ajuns în Fundeni în urmă unei dureri groaznice de picioare care nu îi permitea să mai meargă. După puncția lombară, rezultatul a fost cel care mie îmi țopăia în minte de 3 zile: leucemie. Am făcut în mintea mea un sens giratoriu mare, apoi am luat-o pe drumul pe care trebuia, astfel că tratamentul a început imediat, nu aveam la ce să mă gândesc. A urmat o perioada grea, cu multe reguli și restricții. Ne-am adaptat imediat, pentru că asta era realitatea noastră acum și nu aveam încotro. Pentru Vladi știu că nu a fost deloc ușor, dar știa tot ce se întâmplă cu el, discuțiile se purtau de față cu el de cele mai multe ori. Cu toate acestea s-a închis în el foarte mult, a refuzat să mai vorbească cu tati, cu verișorii, cu toți cei care nu erau fizic lângă el. Am înțeles și i-am respectat decizia. La un moment dat nu s-a mai simțit stabil din nou pe picioare și nu a mai vrut să mai meargă, îi era teamă. Nu l-am forțat, pentru că am considerat că sunt și așa suficiente schimbări, lucru care nu i-a fost deloc benefic. În prima pauză de 5 zile, după o luna și ceva de tratament, l-a îmbrățișat din nou pe tati și s-au lipit că niciodată până atunci. După aceste 5 zile ne-am întors la spital pentru a continuă următoarele cure de tratament. Bucuria noastră era mare, datorită faptului că Vladi se află în remisie totală acum. (pornisem de la 80% în măduva și 2% în sânge). Cu toate acestea protocolul trebuia continuat. În această nouă etapă de spitalizare n-am cunoscut cu Petruț, unul dintre psihologii asociației apcao (pe fete le cunoscusem deja încă din a doua zi de Fundeni), pe care Vladi l-a îndrăgit imediat. Între ei doi s-a creat o legătură strânsă și frumoasă, motivațională aș putea spune, pentru că Vladi își dorea să meargă la camera de joacă împreună cu Petruț. Astfel și-a continuat exercițiile de kinetoterapie cu Cristina și am putut să mergem des la camera de joacă. În zilele în care avea tratament perfuzabil și nu puteam merge noi la camera de joacă, venea Petruț la noi. Împreună s-au jucat, au povestit și au citit povești. Chimia dintre ei, zic eu că a fost mare, dar nu doar dintre ei, ci și în ceea ce mă privește pe mine că mama, pot spune că Petruț a contat enorm în suportul pe care mi l-a acordat. Subconștient mă atasasem de el, vorbeam cu el, îi cerem sfaturi, mă consultăm cu el sau pur și simplu vorbeam despre diverse... timpul trecea altfel, plictiseală nu-și mai găsea locul atât de des. Uneori, poate îmi distragea atenția de la locul în care ne aflăm, de la situația dată prin alte subiecte abordate și îmi făcea bine, mă deconectam ptr scurt timp. Timpul a trecut, Vladi a dus la bun sfârșit tratamentul și ne-am întors acasă fericiți. Acest lucru nu ne-a făcut să uităm de oamenii care ne-au fost alături în această perioada dificilă (și nu au fost puțini!) și implicit de Petruț, cu care încă ținem legătura. Felul lui blând, cald și calm a avut un impact pozitiv asupra copilului meu, motivându-l și dându-i bucurie și speranță zi de zi. Profesionalismul de care Petruț a dat dovadă la o vârstă atât de fragedă, aș putea spune m-a surprins și totodată m-a făcut să am încredere în el. Știe să spună lucrurilor pe nume, să puncteze nedreptățile, să încurajeze, să susțină, să aprecieze, să fie prezent în momente grele, dar și ușoare, știe să-ți fie și impuls, dar și piedică atunci când este cazul. Pentru Vladi, pentru noi suportul primit a adus plus în toată această perioada, dar și după. Mulțumesc tare mult pentru tot!🤗”